Cât de mari sunt continentele Pământului, de fapt. Eroarea ce a schimbat totul, vei privi harta planetei cu alți ochi
Am văzut cu toții o hartă a lumii și cam știm cât de mare e fiecare continent. Sau, de fapt, nu? Partea ciudată a reprezentării suprafețelor de uscat este că ele nu apar la fel de mari cum sunt în realitate, atunci când sunt transpuse de pe o sferă, precum Pământul, pe o suprafață plană, așa cum sunt hărțile generale ale planetei. Altfel, am avea parte de surprize de proporții aproape… continentale.
Cât de mari sunt continentele Pământului, de fapt
Dacă cineva ne-ar spune că Africa este un continent de trei ori mai mare decât America, am zâmbi neîncrezători. Dacă privim o hartă a lumii, ne spunem „nu are cum, uită-te le dimensiunile de pe hartă”. În realitate, Africa este enormă, mult mai întinsă decât o putem identifica în aceste hărți „clasice”.
De fapt, suprafața ei ar putea îngloba tot teritoriul Chinei, Indiei, SUA, cu toate statele învecinate și o bună parte a Europei. Totuși, dacă este așa, de ce pare Africa mai mică în comparație cu felul în care este reprezentată pe o hartă?
„Harta nu este teritoriul”, spunea cândva specialistul în semantică, Alfred Korzybski, atunci când a vrut să explice de ce oamenii tind că confunde modelele despre realitate cu realitatea însăși.
Iar cea mai bună dovadă a acestui lucru sunt hărțile moderne. Ca orice încercare a de a reprezenta mai simplu un model complex, ele sunt, de fapt, un compromis.
Problema nu este atât de complicată, în sine. Cum transformăm o sferă într-o proiecție plată fără să deformăm rezultatul?
Eroarea ce a schimbat totul, vei privi harta planetei cu alți ochi
La ora actuală, avem numeroase moduri prin care să facem acest lucru, dar, pentru mult timp, caracteristicile hărților lumii au fost influențate de ceea ce se numește „proiecția Mercator”. Acesta a fost un instrument folosit pentru navigația maritimă ce a influența marea majoritate a hărților despre planeta noastră.
Gerardus Mercator a fost un cartograf din secolul 16 care a creat o proiecția plată a Terrei, completată cu latitudini și longitudini, cu care suntem familiarizați și în ziua de azi.
Abordarea lui Mercator a folosit o proiecție cilindrică ce era valoroasă pentru călătoriile pe mare, în timp ce liniile pe care le-a inclus (de latitudini și longitudini) făceau posibil un curs constant cu ajutorul rețelelor de pe hartă.
Totuși, din cauză că aceste elemente erau proiecții ce doreau să servească mai degrabă navigației, decât unei geografii corecte, suprafețele de uscat mai apropiate de polii Pământului apar distorsionate și extinse.
Prin urmare, în timp ce Africa apare mai mică decât este, de fapt, alte zone au fost „umflate”, mărite. Groenlanda, de exemplu, este semnificativ mai redusă ca teritoriu decât apare pe hărți, iar același lucru e valabil și în cazul Europei și al Americii de Nord.
De asemenea, în timp ce pe hărți, Rusia pare că ocupă aproximativ 25% din suprafața Pământului, în realitate ea nu ocupă decât 5%. Pentru a vedea continentele planetei la adevărata scară, omul de știință Neil Kaye a creat o hartă în mișcare – pe care o poți viziona mai sus – ce arată diferențele dintre dimensiunile reale ale acestora și mărimea la care apar pe o hartă plată
Cu toate acestea, în ciuda unor disproporții majore, proiecția Marcator este încă folosită în mod obișnuit. Dar acest lucru înseamnă că foarte mulți oameni nu sunt conștienți, de fapt, de modul în care arată Pământul, cu adevărat. Impactul este valabil și în cazul unor țări specifice, ce apar pe hărțile plate mult mai mari decât sunt în realitate.